Se afișează postările cu eticheta hachiko. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta hachiko. Afișați toate postările

joi, 13 februarie 2014

Povestea Cainilor Credinciosi

Cainele , cea mai credincioasa fiinta a omului ! Pe aceasta tema , sau scris fluvii de randuri .
Exista si o maxima : unui caine , deaca ai dai odata de mancare , te tine minte toata viata , pe cand unui om , degeaba ai dai toata viata , daca o singura data nu i-ai dat , aidoma cainelui , nu te v-a uita niciodata !




Povestea lui Hachiko este originară din Japonia. Ulterior, povestea acestui patruped a fost ecranizată. Hachiko, puiul de akita, a fost găsit de un bărbat care l-a îndrăgit enorm. În fiecare zi când stăpânul pleca la serviciu, căţelul îl însoţea la gară, iar când se întorcea de la muncă, tot Hachiko era primul care îl întâmpina la ieşirea din gară. Povestea lui devine o dramă din momentul în care stăpânul nu a mai ajuns acasă deoarece suferise un atac cerebral la locul de muncă. Hachiko a rămas în gară aşteptându-l timp de 9 ani. A murit tot în acelaşi loc în care obişnuia să-l aştepte pe stăpânul său…
Filmul este unul dramatic, lacrimile îţi dau cam la fiecare secvenţă cu Hachiko.




În locul în care, realul Hachiko a murit, a fost ridicată o statuie în amintirea celui mai fidel câine.
Dar se pare că Hachiko nu e singurul care suferă din pricina pierderii stpânului. Captain, un ciobănesc german din Argentina veghează timp de 6 ani mormântul stăpânului său.
Din aceste povestioare scurte nu tragem decât o singură concluzie : animalele au sentimente, se ataşează de cei care le oferă un adăpost, hrană şi dragoste. Animalele simt când ceva rău urmează să se întâmple, la fel cum şi Hachiko a presimţit că era ultima dată când îl conducea pe profesorul Wilson la gară…
https://cristinacirstea.wordpress.com/tag/cainele-care-si-a-asteptat-stapanul-in-gara/

Povestea lui Hachiko este originara din Japonia. Ulterior, povestea acestui patruped a fost ecranizata. Hachiko, puiul de akita, a fost gasit de un barbat care l-a indragit enorm. In fiecare zi cand stapanul pleca la serviciu, catelul il insotea la gara, iar cand se intorcea de la munca, tot Hachiko era primul care il intampina la iesirea din gara. Povestea lui devine o drama din momentul in care stapanul nu a mai ajuns acasa deoarece suferise un atac cerebral la locul de munca. Hachiko a ramas in gara asteptandu-l timp de 9 ani. A murit tot in acelasi loc in care obisnuia sa-l astepte pe stapanul sau…

Povestea unui caine exceptional
In 4 octombrie 1932 in urma unui articol aparut in ziarul “Asashi Shinbun”, Hachiko – credinciosul akita a devenit cunoscut in intreaga Japonie. Titlul articolului era: Povestea adevarata a unui caine batran ; 7 ani in asteptarea stapanului care nu se mai intoarce. Articolul insotit de fotografii a cucerit nu doar inimile iubitorilor de caini ci si a tuturor japonezilor. Numele Hachiko era cunoscut pretutindeni, iar akita ca si rasa a devenit cunoscuta in toata Japonia, scriu cei de la istoriesicultura.ro.
Hachiko s-a nascut in noiembrie 1923 in orasul Odate. In ianuarie 1924, cand Hachiko avea 2 luni, crescatorul a fost vizitat de un prieten al profesorului Dr. Eizabura Ueno de la Facultatea de Agronomie din Tokyo. Profesorului tare i-a placut mogaldeata. Crescatorul i l-a daruit pe Hachiko acesta ajungand in casa profesorului dintr-un orasel de langa Tokyo- Shibuyamachiba. Dr. Ueno calatorea zilnic cu trenul catre facultate din gara Shibuya pana in gara Nuishigahara si se intorcea acasa seara. Hachiko a crescut inconjurat de multa dragoste, ca un membru al familiei, stapanul chiar facand baie de mai multe ori cu el in vana. In afara de plimbarile obisnuite Hachiko isi conducea stapanul in fiecare dimineata la gara si il astepta acolo toata ziua. Seara cand sosea profesorul mergeau impreuna acasa. Calatorii si personalul din gara il cunosteau si-l respectau pe profesor. Totodata l-au indragit si pe credinciosul akita care fara sa deranjeze pe nimeni isi astepta constiincios stapanul pe peronul garii.
Intr-o zi , in mai 1925, in timpul cursurilor de la facultate, Dr. Ueno a murit in urma unui infarct. Hachiko si in acea zi la fel ca si in cele anterioare si-a asteptat stapanul dar acesta nu a sosit la ora obisnuita cu trenul de seara. Hachiko l-a asteptat pana seara tarziu cand s-au inchis portile garii.A plecat acasa singur. Sotia profesorului aflase deja vestea. A imbratisat cainele plangand in hohote.
A doua zi dimineata , la ora obisnuita , Hachiko s-a dus singur la gara si a stat acolo pana seara tarziu cand din nou s-au inchis portile garii. A plecat acasa singur. Dupa cateva saptamani ,sotia profesorului s-a mutat in casa parinteasca de la tara. Casa si pe Hachiko i-a lasat in grija rudelor si prietenilor profesorului. Hachiko in fiecare dimineata mergea la gara si isi astepta stapanul pana seara cand pleca acasa singur si trist.In drumul lui catre gara,Hachiko trecea printr-o piata.Toti vanzatorii cunosteau povestea trista a cainelui.
Au trecut luni,ani, dar Hachiko zilnic statea pe peron si astepta. Lipsa dragostei stapanului isi puneau amprenta zi de zi asupra lui. Cu trecerea anilor Hachiko se stingea dar in ochii lui se vedea speranta ca intr-o zi il va vedea pe profesor,acesta il va mangaia si imbratisa si vor merge impreuna acasa ca mai demult.In aprilie 1934 in gara Shibuya s-a ridicat o statuie in cinstea lui Hachiko. Acesta a murit in 8 martie 1935 pe peronul garii la cativa metrii de statuia care il reprezenta . La auzul vestii despre moartea lui sute de oameni au vizitat statuia lasand buchete de flori in amintirea lui. De atunci s-a ridicat o statuie reprezentandu-l pe Hachiko si in Odate, “casa” adevarata a rasei akita, aceasta reprezentand simbolul dragostei si al credinciozitatii.
Hachi a fost dat unei alte familii la scurt timp dupa decesul stapanului, dar cainele a continuat sa fuga seara la gara si sa-l astepte pe Ueno. Asta a facut zi de zi timp de zece ani. In 1935, Hachi a murit.
Hachiko a devenit un erou national pentru Japonia, simbolizand loialitatea si dragostea. In 1934, sculptorul Teru Ando a creat si a plasat in statia Shibuya o statuie grandioasa din bronz, riplica fidela a lui Hachi, cainele fiind prezent la inaugurare!
Din pacate, din cauza celui de-al doilea razboi mondial, statuia a fost topita pentru resurse necesare luptelor pe front.
Dar in 1948, o noua statuie a fost plasata in acelasi loc, sculptata de Takeshi Ando, fiul celui care a facut prima statuie.
Astazi, statuia a devenit un loc de reper pentru locuitorii orasului Tokyo, dar si o atractie pentru copii si turisti.

Un nou stapan, un alt oras
Inainte de “Hachi: Povestea unui caine”, s-a mai facut un film care relata povestea acetui patruped exceptional. Totodata, pelicula nu a fost foarte vizibila.
Regizorul suedez, Lasse Hallstrom, a reusit sa creeze o atmosfera perfecta si sa ofere personajelor suficienta credibilitate incat spectatorul sa se implice emotional si sa treaca cu vederea micile detalii care par oarecum artificiale.
De fapt, singurul lucru caruia trebuie sa-i acordam atentie este relatia speciala dintre Hachiko si noul sau stapan.
Dar iata despre ce este vorba: Hachiko este un caine din rasa Akita Inu, ajuns, din intamplare, in oraselul in care locuieste profesorul Parker Wilson, interpretat de catre Richard Gere. Ca in fiecare zi, Wilson se intoarce de la serviciu pe la ora 17.00 si soseste in gara Bedridge. Numai ca aceasta nu va fi una obisnuita, pentru ca intalneste un caine adorabil, al carui stapan nu pare sa fie de gasit. Asadar, in cele din urma, il ia cu el acasa, desi prevede ca sotia sa, Cate, nu va fi de acord. Insa, fiica profesorului Wilson, Andy, il sustine si astfel Hachiko ramane cainele de companie al familiei Wilson.
Apoi, totul este perfect. Intreaga comunitate urmareste relatia speciala care s-a format intre Wilson si Hachiko; cum in fiecare dimineata cainele il insoteste pe profesor la gara si cum in fiecare seara, la orele 17.00 fix, il asteapta la aceeasi gara sa se intoarca de la serviciu.
La un moment-dat, insa, profesorul nu se mai intoarce. Dar Hachiko il asteapta. In fiecare zi. Timp de noua ani. Pana cand, in cele din urma, ajung sa se regaseasca.
Poate ca nu este un film de o calitate remarcabila, nu contine metafore complexe, dar reuseste sa ajunga la sufletul fiecarei persoane care-l priveste. Aceasta este marea calitate a lui Hallstrom: cladeste o poveste deosebita pornind de la un scenariu cu multe lipsuri; creeaza un univers prin care arata ce inseamna o prietenie adevarata si de cat devotament poate da dovada un simplu animal; ne da tuturor o lectie de viata.
Hachiko: a dog story este inspirat dupa clasicul japonez din 1987 – Hachikô monogatari, inspirat, la randul sau, dupa romanul lui Kaneto Shindo.
Si, asa cum spuneam, totul se bazeaza pe o poveste adevarata: cea a lui Hachi, un Akita care si-a asteptat stapanul timp de noua ani pentru a se intoarce de la munca. Iar in semn de pretuire a devotamentului sau, in aprilie 1934, comunitatea oraselului i-a construit o statuie in apropierea garii Shibuya, din Japonia, localitatea sa natala.
Dar se pare ca Hachiko nu e singurul care sufera din pricina pierderii stpanului. Captain, un ciobanesc german din Argentina vegheaza timp de 6 ani mormantul stapanului sau.
Din aceste povestioare scurte nu tragem decat o singura concluzie : animalele au sentimente, se ataseaza de cei care le ofera un adapost, hrana si dragoste. Animalele simt cand ceva rau urmeaza sa se intample, la fel cum si Hachiko a presimtit ca era ultima data cand il conducea pe profesorul Wilson la gara…  http://cultural.bzi.ro/o-poveste-adevarata-hachiko-8980

Hachiko de Rusia. Un caine isi asteapta stapanul in port de peste 3 saptamani.


Un caine din Rusia isi asteapta stapanul de 3 saptamani, intr-un port din Habarovsk. Barbatul ar fi plecat cu un vapor, iar de atunci cainele nu se mai misca de pe mal.

Conform Pro TV Chisinau, locuitorii orasului l-au numit Hachiko de Habarovsk, la fel ca personajul din celebrul film.

Nici zapada si frigul nu l-au induplecat sa plece. Oamenii care trec alaturi au incercat sa-l ia acasa, insa cainele nu a vrut sa isi paraseasca locul. In fiecare zi, el se hraneste din mila trecatorilor.

Anul trecut, un caz asemanator a avut loc in Argentina. De 7 ani, un caine locuieste la cimitir, la mormantul stapanului sau.

Cele doua cazuri amintesc de celebra pelicula Hachiko, cu Richard Gere in rolul principal. Filmul spune povestea unui caine care a trait in secolul trecut in Japonia. El si-a asteptat stapanul timp de zece ani la gara, pana cand a murit.  http://timetv.ro/2013/11/13/hachiko-de-rusia-un-caine/

Vezi și

1.      Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2.      Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

3.      Scara de valori a societății romanești 

4.      Europa privită din viitor

5.      Hrana vie

6.      Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

7.      Destinatii uimitoare pe glob

8.      Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

9.      Primarul care nu frură

10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

13. O Nouă Republică

14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

19. Fii propriul tău nutriționist

20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

21. Slăbești daca esti motivat

22. Serbet de ciocolata

23. Set medical Covid necesar acasă

24. Medicament retras - folosit în diabet

25. Brexit-ul - Spaima Europei

26. Virusul Misterios

27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

28. Sistemele solare - apă caldă

29. Economisirea energiei electrice

30.  Hoțul de cărți

31. Aparitia starii de insolventa

32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

33. Microbii din organismul uman

34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici



Cel mai credincios câine din lume. 
Vezi impresionanta poveste a lui Capitan

Cel mai credincios câine din lume. Vezi impresionanta poveste a lui Capitan

De sase ani un caine refuza sa paraseasca mormantul stapanului sau, relateaza Daily Mail citand ziarul argentinian Cordoba.
Ciobanescul german Capitan a fugit de acasa dupa ce stapanul sau, Miguel Guzman, a decedat in anul 2006.
Dupa o saptamana, familia lui Miguel Guyman s-a dus la cimitir unde au gasit cainele jelind langa mormant.
De atunci cainele rar a parasit mormantul din cimitirul orasului argentinian Villa Carlos Paz.
Domnul Guzman cumparase cainele in anul 2005 pentru fiul sau, Damian, in varsta de 13 ani.
Anul urmator barbatul a murit brusc iar cand familia s-a intors acasa de la inmormantare cainele nu mai era acasa, fugise.
Sotia decedatului, Veronica Guzman, a declarat pentru ziarul Cordoba: "L-am cautat peste tot dar era de negasit. Ne-am gandit ca l-a calcat vreo masina si a murit. Urmatoarea duminica ne-am dus la cimitir iar Damian si-a recunoscut cainele. Capitan a venit la noi, a latrat si a urlat de parca ar fi plans. Nu l-am dus niciodata la cimitir, este un mister cum a reusit sa gaseasca locul".
"Urmatoarea duminica ne-am dus din nou la cimitir iar cainele era tot acolo. De acesta data ne-a urmat acasa, a petrecut cateva ore cu noi dar s-a intors la cimitir inainte sa se intunece".
"Cred ca nu a vrut sa il lase pe Miguel singur peste noapte", a mai spus doamna Guzman.
Hector Baccaga, directorul cimitirului, isi aminteste de ziua in care a vazut pentru prima oara cainele.
"A aparut aici intr-o buna zi, singur, s-a invartit prin cimitir o vreme pana cind, in cele din urma, a gasit mormantul stapanului sau," a declarat Baccaga.
"In timpul zilei se mai plimba prin cimitir dar intotdeauna se intoarce la mormant. In fiecare seara la ora 6 fix se intinde pe mormant si sta acolo toata noaptea."
Baccaga a mai povestit ca angajatii cimitirului au acum grija de caine si il hranesc.
Fiul lui Guzman, Damian a spus: "Am incercat sa il iau acasa de mai multe ori dar de fiecare data se intoarce aici. Cred ca o sa stea aici pana cand o sa moara si el. Are grija de tatal meu."
Povestea este similara cu cea a lui Hachiko, un caine din rasa Akita, care si-a asteptat stapanul timp de noua ani intr-o gara din Tokio, dupa ce acesta a murit la locul de munca in mai 1925.

Un clujean rămas imobilizat în urma unuiaccident cu parapanta a reușit să se vindece cu ajutorul unui câine din rasa Akita Inu. 
 În urma cu 10 ani, barbatul a cazut de la 200 de metri inaltime si a ramas imobilizat. Când totul se năruia în jurul lui, în viața lui Ștefan Kabos a intrat cel maibun terapeut: Kibo, un caine din rasa vechilor samurai, scrie Știrileprotv.
 După accidentul din 2004, Stefan Kabos a rămas imobilizat în pat și nu a mai putut practica sportul pe care îl iubește atât de mult.
 Vindecarea a venit dupa sase ani de chin, cu ajutorul câinelui Kibo, cumparat cu greu din Ungaria. Soția l-a părăsit pe Ștefan, iar copii sunt plecați departe.
 ”Psihic l-a ajutat pentru ca dupa cum ati vazut se comporta ca si cu un copil. Este un caine care n-a fost niciodata certat, n-a fost niciodata batut”, a spus un prieten al bărbatului.
 Terapia cu ajutorul animalelor poate rezolva probleme pentru care medicii nu au solutii. Iubitoare si extrem de devotate, necuvantatoarele au o influenta pozitiva asupra psihicului nostru.
 Rasa Akita Inu este rasa vechilor samurai, iar cainii sunt renumiti pentru atasamentul iesit din comun fata de oameni.
 Un exemplar din această rasă a devenit faimos în toată lumea după ce si-a asteptat 10 ani stapanul in aceeași gara, desi acesta murise.